Știm cu toții că de 8 martie vedem în social media sau mass-media mesaje care pun pe primul loc rolul femeii de a fi mamă. Ce ar fi ca de data aceasta să sărbătorim ziua femeii vorbind despre femei din istoria românească care au schimbat istoria? Dincolo de timpurile nefavorabile, femeile din istoria noastră, despre care nu prea învățăm la școală, ne demonstrează faptul că femeia e mai mult decât ceea ce societatea patriarhală ne-a învățat că este.
Prima femeie inginer din lume
Poate nu vă vine să credeți, dar prima femeie inginer din lume a fost o româncă. Pe numele ei, Elisa Leonida Zamfirescu, a reușit să răzbeacă într-un domeniu care și în zilele noastre este asociat genului masculin. S-a născut la Galați, pe 10 noiembrie 1887, într-o familie de intelectuali români. După finalizarea studiilor liceale s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele din București, dar a fost respinsă pe motivul că era femeie. Pe la începutul secolului XX era inacceptabil ca o femeie să urmeze studiile la o școală în care predominau bărbații. Deși a fost respinsă la alte școli tehnice din interiorul Bucureștiului, în 1909 s-a decis să plece din țară, urmând ulterior studiile de la Academia Regală Tehnică din Berlin.
Chiar dacă decanul școlii tehnice voia să o convingă că femeia nu ar trebui să se îndepărteze de rolul tradițional al ei, Elisa a dat la o parte toate obstacolele care i-au fost aduse în cale. A finalizat studiile în 1912, iar numele ei a apărut în presa vremii din România. Când s-a întors în țară, devine angajată a institutului Geologic și participă la Primul Război Mondial ca membră la Crucea Roșie, conducând multe spitale de campanie. După război, și-a reluat activitatea fiind preocupată de analiza diverselor minerale de petrol, cărbuni și gaze. Activitatea ei academică nu a încetat pentru că a activat ca profesoară de chimie și fizică la o școală de fete până la vârsta de 75 de ani, când a ieșit la pensie.
Medicul care a popularizat zicala ”tinerețe fără bătrânețe”
Numele ei a fost Ana Aslan, născută la 1 ianuarie 1897, la Brăila. La vârsta de 16 ani se produce mutarea ei în București alături de familie. Deși credea că va ajunge pilot de avioane, în 1915 după ce finalizează studiile de la Școala Centrală, Ana începe să devină pasionată de medicină. După un episod tulburător din familia ei, în care mama se împotrivește dorinței ei de a deveni medic, în același an, este admisă la Facultatea de Medicină din București. În Primul Război Mondial, Ana Aslan îngrijește soldații în spitalele militare, iar în 1922 își ia licența Facultății de Medicină.
După finalizarea tezei de doctorat, își continuă activitatea profesională la diverse spitale și clinici din București și Timișoara. Este cunoscută la nivel național pentru prepararea vitaminei H3 (Gerovital), produs farmaceutic care acționează împotriva îmbătrânirii și a altor boli precum: vitiligo, sclerodermie și ateroscleroză. În 1952, Ana Aslan a înființat primul institut de geriatrie din lume, unde activitatea de bază se axa pe cercetări de gerontologie clinică și asistență medicală pentru vârsta a treia. Institutul condus de Ana Aslan a ajuns și la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru alte instituții care s-au înființat ulterior.
Deasupra Alpilor elvețieni a stat o româncă
Nu mulți știu cine a fost Elena Ghica. Născută la 3 februarie 1828, în București, provenea din renumita familie Ghica. A fost considerată un copil excepțional pentru numeroasele ei aptitudini. Până la vârsta de zece ani cunoștea nouă limbi străine, era pasionată de pictură și pian. Alături da familie, ea a făcut o călătorie de studii prin marile orașe ale europei, Viena, Dresda, Veneția și Berlin. Ea a reușit să escaladeze vârful Moench din Alpii elvețieni, unde a înfipt steagul româniei devenind prima femeie din lume care a reușit ce și-a propus.
De asemenea, este recunoscută pentru numeroase opere scrise pe teme de politică, istorie, religie, feminism, poezie, etnografie, etnologie și folclorul popoarelor din Balcani, publicate în limbile franceză, rusă, italiană, greacă, germană și engleză. Colaborează cu diverse publicați recunoscute la acea vreme, precum: Courrier de Paris, Illustration (Florența), Independance hellenique (Atena). În cazul în care doriți să căutați opere scrise de Elena, recomand să o căutați sub speudonimul Dora d`Istria sub care își semna scrierile.
Cine spune că eroii nu pot fi femei?
Mulți am auzit de Ecaterina Teodoroiu, dar puțini cunoaștem motivul pentru care a rămas în istorie. Sunt o persoană care nu agrează războiul, însă pot să fiu mândru că femeia asta a spart toate barierele misogine. Cătălina Vasile Teodoroiu a apărut pe lume la data de 14 ianuarie 1894 la Vădeni. A urmat studiile primare din sat, a urmat studiile școlii din Târgu-Jiu, iar ulterior a finalizat studiile școlii româno-germane din Târgu-Jiu în 1909. Chiar dacă s-a pregătit să devină învățătoare, viața i-a propus o altă traiectorie.
În 1913 face parte din organizația de cercetași cohorta „Păstorul Bucur”. Iar în 1914 până în 1916 activează în cadrul cohortei de cercetași „Domnul Tudor”. La 6 octombrie 1916, după ce află că unul dintre frații ei moare pe frontul de luptă de la Porceni, Ecaterina decide să se înroleze ca voluntar pentru a participa la lupte. Luptele la care a participat s-au desfășurat la Jiu, Filiași și alte localități din zona olteniei. În 22 august 1917 moare pe front. Chiar dacă în perioada comunistă a fost subapreciată ca luptătoare pentru România, după 1989 și-a recăpătat statutul de eroină națională.
Viața e un rol pentru oricine știe să joace
Lucia Sturdza Bulandra născută pe 25 august 1873 la Iași, de mică a fost o fire curioasă și independentă. A încercat să își asigure existența de la o vârstă fragedă, fapt care i-a adus conflicte în familie. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, devenind suplinitoare la o școală pentru băieți în timpul perioadei de studiu.
După ce termină facultatea nu are noroc în găsirea unui post liber de profesoară. Într-o zi se decide să meargă la o audiție la Teatrul Național și după o singură probă este angajată, în ciuda faptului că nu avea vreo pregătire în artele spectacolului. Deși i-a fost interzis de către bunica tatălui ei de a purta numele Bulandra, ea ignoră cu desăvârșire toanele bunicii ei și pășește glorios în primul ei spectacol. În 1998 studiază arta dramatică la Conservator, iar după primul ei divorț se căsătorește cu actorul Tony Bulandra, după ce a ajucat alături de el în primul ei film „Amor fatal”. După ce a fost dată afară de la Teatrul Național, reușește în 1914 alături de soțul ei, să înființeze Teatrul Regina Maria care cele din urmă este cunoscut astăzi ca celebrul Teatru Bulandra. După moartea soțului, ea continuă să joace și să predea actoria până în 1961 când se stinge din viață.
Știu că mai sunt multe alte femei din istorie care au realizat lucruri mărețe și nu îmi ajunge un articol întreg ca să le pot cuprinde pe toate. Pe final aș vrea să menționez că indiferent de criticile sexiste aduse asupra femeii, trebuie să le mulțumim și femeilor, nu numai bărbaților pentru contribuția adusă societății și pentru curajul lor de a fi mereu prezente în viețile noastre în toate rolurile posibile.