Islamul este a doua cea mai mare religie din lume, musulmanii reprezentând 1.8 miliarde din populația lumii, aproximativ 24%. Este religia oficială a 26 de țări, dintre care 2, Tailanda și Iran, cu cel mai mare număr de operații de schimbare de sex din lume. Cu toate acestea, mulți musulmani și nemusulmani deopotrivă cred că identitățile musulmane și LGBT nu pot coexista, lucru pur și simplu fals.
Persoane gay și trans au existat dintotdeauna în societățile musulmane și erau și acceptate în unele locuri în perioada preislamică, respectiv la începutul epocii islamice.
Climatul politic actual din societățile islamice și discursurile occidentale care prezintă islamul și societățile sale ca fiind deosebit de homofobe și transfobe servesc mitul excepționalismului occidental și legitimează diverse forme de violență și opresiune împotriva persoanelor din Orientul Mijlociu (intervenția militară și profilarea rasială a arabilor în Occident, spre exemplu).
Astăzi explorăm identitățile transgen în societățile musulmane din trecut, precum și complexitatea climatului politic actual din unele dintre aceste țări musulmane.
Ideologiile patriarhale din societățile islamice antice au modelat o înțelegere diferită a sexului și a genului față de cea modernă care există în vest, sau chiar în țările musulmane de astăzi. Istoria islamică a fost martoră a multiple clasificări pentru persoanele cu un gen ambiguu. Conform specialistului iranian Mehrdad Alipour, societățile musulmane erau conștiente de diverse forme de ambiguitate de gen, cum ar fi: khasi, hijra, mukhannath, mamsuh și khuntha.
Unele dintre acestea (khuntha, khasi) se bazează în mod clar pe sexul biologic, dar altele (hijra și mukhannath) se bazează pe gen. Acest lucru indică faptul că în societățile islamice timpurii exista o înțelegere a genului ca mai mult decât sexul biologic.
Khunthas, Khasi și Khasi
Khunthas (persoanele intersex) sunt indivizi născuți cu mai multe caracteristici sexuale, inclusiv tipare cromozomiale, gonade sau organe genitale care nu se potrivesc cu noțiunile binare obișnuite ale corpului masculin sau feminin.
Khasi care, deși nu erau transgen, ocupau o poziție de mijloc în societate și, din punct de vedere legal și social, nu aparțineau niciunuia dintre cele două genuri, astfel că nu se încadrau în rolurile rigide de gen care erau și încă mai sunt prezente în societate.
Khasi (eunucii) sunt bărbați castrați. Aceștia erau angajați ca paznici și servitori în haremuri și ca șambelani ai aristocraților.
Mukhannath și mutarajjulat
Mukhannath (“cel efeminat”, “cel care seamănă cu o femeie”) este o persoană categorisită drept bărbat la naștere, dar care manifestă un “comportament efeminat” în vorbire, gesturi, mers sau vestimentație, o persoană care funcționează din punct de vedere sexual sau social în roluri îndeplinite în mod obișnuit de femei. Deși termenul a fost asociat mai târziu cu partenerul receptiv în practicile sexuale dintre barbații gay, o asociere care a persistat până în zilele noastre, termenul mukhannath se aliniază cel mai bine cu înțelegerea occidentală modernă a transgenderismului.
Mukhannathii aveau roluri speciale în Medina (unul dintre orașele sfinte ale islamului) și în societatea islamică timpurie care s-a răspândit de acolo. Un „bărbat efeminat” recunoscut public avea câteva avantaje neobișnuite. Acesta se afla dincolo de economia sexuală tipică și avea un rol deosebit de flexibil în ceea ce privește segregarea genurilor. Un mukhannath avea acces la casele private ale femeilor, unde bărbații obișnuiți erau excluși, și putea, de asemenea, să circule în domeniul public, unde bărbații dominau și femeile nu erau binevenite. Unii mukhannathi și-au asumat roluri de animatori, cântăreți și comici prin care profitau de identitatea lor unică de gen. Acest lucru s-a întâmplat în special atunci când Medina a devenit o capitală bogată și luxoasă a unui imperiu mondial în deceniile de după moartea Profetului.
Muzicienii din societatea arabă preislamică erau în principal femei, iar singurul mod în care cineva crescut ca bărbat putea excela în muzică era să adopte identitatea de mukhannath, abandonând ideea tradițională a masculinității patriarhale pentru a deveni un efeminat cu toate privilegiile și pericolele atașate acestei identități.
Mukhannath au fost o prezență normală în cultura preislamică din Mecca și Medina și au persistat în comunitatile arabe si după apariția islamului.
Mukhannathun au fost des intalniti in culturile preislamice din Mecca și Medina și au persistat în comunitate după apariția islamului ca religie, chiar și după ce existența lor a devenit ilegală. Persecuția lor guvernamentală pe scară largă a început în califatul Umayyad (661–750 d.H.), care ar fi putut fi motivată de o legătură percepută între travestire și lipsa unui devotament religios.
În timp ce mukhannath se aseamănă cel mai mult cu definiția modernă a transgenderismului, liniile de demarcație se estompează între animatori, bărbați gay și femei trans.
O categorie paralelă exista pentru femeile care se comportau ca bărbații în vorbire, gesturi, comportament sau vestimentație, acestea fiind denumite Mutarajjulat (“cele masculinizate”).
Multe concubine de la curtea regală din anumite perioade ale epocii Abbaside au adoptat această interpretare de inversare a genului ca o modă, fără ca acest lucru să interfereze cu rolurile lor strict heterosexuale de la curte, ca animatori și parteneri sexuali ai bărbaților aristocrați.
Din punct de vedere social, nu a existat un rol paralel pentru femeile masculine în comunitatea islamică. Cu alte cuvinte, în mediul patriarhal al islamului timpuri, era posibil ca cei născuți bărbați să renunțe la rolurile lor de gen tradiționale și să devină mukhannath, astfel fiind identificați drept “nu-bărbați-dar-ca-femei”, însă nu era posibil ca persoanele născute femei să adopte o identitate de gen mai masculină. Într-un mediu patriarhal, bărbații puteau să coboare “în jos” pe scara statutului pentru a deveni asemenea femeilor, dar femeile nu puteau, în general, să urce “în sus” pentru a deveni asemenea bărbaților, bariera împotriva ambivalenței de gen fiind mult mai rigidă pentru femei.
Din cauza limitelor limbii arabe vechi, precum și a stricteții rolurilor de gen in societățile musulmane, nu putem știi cu siguranță dacă toate persoanele care s-au identificat ca fiind mukhannath sau mutarajjulat erau cu adevărat trans în înțelesul modern al cuvântului, cu toate acestea, este indubitabil că ele erau într-o oarecare măsură queer.
Hijra
Cuvântul “hijra” este un termen generic folosit pentru a descrie grupul socio-religios de femei transgender și persoane intersex care fac parte de o lungă perioadă de timp din tapiseria culturală a Asiei de Sud.
Deși termenii sunt adesea utilizați în mod interșanjabil, “hijra” și ” transgen” nu sunt sinonime, deoarece hijra ocupă un spațiu în tradițiile religioase străvechi ale regiunii pe care concepțiile moderne și globalizate ale transgenderismului nu îl ocupă. În timpul dominației coloniale din India, moralitatea victoriană impusă a introdus o politică nemiloasă asupra a ceea ce autoritățile coloniale considerau a fi o expresie sexuală și de gen aberantă, în acest fel, sancționând și ostracizând comunitatea hijra.
—
Din cauza ideologiilor patriarhale ale țărilor islamice care s-au infiltrat în interpretările academice ale Coranului, precum și din cauza colonizării, devierile expresiilor de gen au devenit ilegale în anii din urmă ai islamului, deși înțelegerea societăților privind genul a evoluat.
Există comunități semnificative de persoane trans în țările islamice moderne, în special femei transgender, în Tailanda, Malaezia și Iran, printre altele.
Au existat multe persoane transgen în vizorul publicului încă de la prima operație de schimbare de sex care a avut loc în Iran în anii ‘30, poate cel mai faimos exemplu fiind Maryam Molkara, al cărei activism persistent și a cărei luptă pentru drepturile sale a lăsat un impact remarcabil asupra culturii și legislației iraniene.
Molkara s-a născut în 1950, în Abkenar, Anzali. Ea a fost prima persoană transgen din Iran care și-a realizat în mod legal o operație de schimbare de sex, cu permisiunea autorizată de Ayatollahul Khomeini, primul lider suprem al Iranului. Scrisoarea acestuia de autorizare și fatwa (o hotărâre a unei autorități religioase recunoscute cu privire la un aspect al legii islamice), emisă în 1987, pe care ea a pus-o în aplicare în 1997, au permis ca operațiile de schimbare de sex în Iran să existe pentru prima dată ca parte a unui cadru legal.
Decretul de la 1980 a transformat iranul in cea mai toleranta țară cand vine vorba de drepturile persoanelor transgen din Orientul Mijlociu. În ciuda acestui fapt, această aparentă susținere nu este tot una cu recunoașterea drepturilor persoanelor LGBT.
În prezent, operația de afirmare a genului este considerată doar un “antidot” pentru bărbații homosexuali, care continuă să fie supuși discriminării și violenței din partea comunităților lor, homosexualitatea fiind încă ilegala in țară.
—
Pentru mai multe detalii politice, istorice și religioase pe această temă, vă invit să citiți următoarele surse:
- Is Green a Part of the Rainbow? Sharia, Homosexuality and LGBT Rights in the Muslim World, de Javaid Rehman și Eleni Polymenopoulou
- Islamic Homosexualities: Culture, History, and Literature, de Stephen O. Murray și Will Roscoe
- Homosexuality in islam: critical reflection on gay, lesbian, and transgender muslims, de Scott Alan Kugle
- Homosexuality, Transidentity, and Islam A Study of Scripture Confronting the Politics of Gender and Sexuality, de Ludovic-Mohamed Zahed
- Countering Islamic conservatism on being transgender: Clarifying Tantawi’s and Khomeini’s fatwas from the progressive Muslim standpoint, de Aisya Aymanee M. Zaharin și Maria Pallotta-Chiarolli
- https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/26895269.2020.1778238
- Iranian Women You Should Know: Maryam Khatoon Molkara, de Mariam Dehkordi
- https://iranwire.com/en/special-features/66920/