Articol scris de: Militaru Cosmin Mihai (21 de ani, voluntar Transcore)
Cu ocazia zilei internaționale a comemorării victimelor sclaviei și comerțului transatlantic
cu sclavi, 25 martie (ONU), voi scrie despre mai multe culturi care s-au confruntat de-a lungul timpului cu numeroase nedreptăți, persoane care au fost înrobite și, așa cum spun unii, aveau un singur drept: cel la viață. În afara acestui drept, impropriu atribuit, identitatea lor era subminată în totalitate de stăpâni. De asemenea, îmi doresc să pot aduce la cunoștința cititorilor consecințele rasismului și ostracizării cu care se confruntă aceste culturi chiar și în prezent.
Cultura romă
Voi începe prin a prezenta o minoritate a României, de cele mai multe ori marginalizată, și anume cea a romilor. Dezrobirea acestora, deși este comemorată pe data de 20 februarie a fiecărui an, este un asepct important ce trebuie menționat atunci când abordăm subiecte legate de victimele sclaviei. Sunt subiecte pe care majoritatea le evită din pricina frustrării, a rasismului și a lipsei de educație. Voi încerca să evit complicarea acestui articol, dorind a fi cât mai accesibil, nu întru totul formal.
Primul document istoric care menționează romii ca proprietăți datează din luna octombrie a anului 1385. Aceștia erau „dăruiți” ca sclavi familiilor de boieri și folosiți pentru construirea mănăstirilor de atunci. Romii NU au fost recunoscuți ca persoane de sine stătătoare timp de aproximativ 500 de ani.
După numeroase încercări, au fost emancipați în anul 1856. Din nefericire, acest eveniment nu a fost condiționat de umanitatea celor din vremea respectivă.
„Romii nu au fost eliberați dintr-un sentiment de vină, milă sau morală a stăpânilor de atunci. Ci pentru că robia devenise o rușine în ochii Europei și ne împiedica idealurile de viitor stat modern.” – Ciprian Necula, președinte Roma Education Fund
„Hai să vorbim despre trecut! Hai să trecem prin toate fazele vindecării ca să ne bucurăm, apoi, de relații sănătoase și cu noi înșine, și cu cei din jur.” – Ionela Pădure, profesoară de limba romani și fondatoarea Centrului Popular de Cercetare și Documentare
Voi insera titlul unui site web pe care dacă îl veți accesa, veți putea citi și înțelege perspectiva unor artiști de etnie romă: romania.europalibera – dezrobirea romilor
Acest articol conține mărturiile unor persoane a căror motivație i-a determinat să prospere și să facă o schimbare. Așa cum mulți dintre aceștia au menționat, este important să-ți cunoști trecutul pentru a fi împăcat cu prezentul.
În decursul istoriei, romii au fost supuși și torturii din lagărele de concentrare și exterminare. Aceștia erau supuși, totodată, muncilor grele. Exemple concrete sunt: lagărul Auschwitz și cel din Belzec. Genocidul romilor din perioada respectivă poartă denumirea de Porajmos/Poraimos – cuvânt din limba romani, ce se traduce ca devorare. Amintesc acest eveniment tragic dat fiind faptul că majoritatea nu-i acordă destulă importanță. De asemenea, prin „munci grele” se subînțelege sclavie.
Acest triunghi, deși poate reprezintă o simplă figură geometrică, era utilizat pentru a deosebi romii de restul prizonierilor din aceste lagăre. Este cunoscut sub denumirea de „triunghiul maro”. Ziua memorială a Holocaustului Romilor/Holocaustului uitat este comemorată pe data de 2 august. Poate că nu mai avem lagăre, însă rasismul este încă existent și dăunează. Cultura romă nu constă în persoane invazive sau rău-voitoare. De aceea, vă invit cu drag să accesați articolul menționat anterior.
Cultura afro-americană și africană
Sclavia în Statele Unite ale Americii (SUA) a fost instituția legală a înrobirii umane sub forma unor „bunuri”, în primul rând a afro-americanilor și a africanilor. Sclavia a existat pe acest teritoriu de la atestarea oficială din 1776 până la adoptarea celui de-al treisprezecelea amendament (prin intermediul căruia s-a abolit sclavia), în anul 1865. Comerțul cu sclavi din Atlantic a fost scos în afara legii începând cu Revoluția Americană. În timpul revoluției și în perioada imediat următoare, au fost adoptate legi aboliționiste în majoritatea statelor din nord. Statele din sud susțineau sclavia.
Extinderea rapidă a industriei bumbacului în sud, după inventarea mașinii de egrenat bumbac, a inițiat creșterea cererii de forță de muncă de sclavi. Așadar, statele sudice și-au păstrat statutul de state sclavagiste. Persoanele din aceste culturi erau exploatate pentru a întreține plantații, gospodării și pentru ridicarea a numeroase construcții.
Mișcarea pentru colonizare
La începutul secolului al XIX-lea, s-au înființat organizații ce aveau să acționeze asupra viitorului americanilor de culoare. Unii pledau pentru excluderea celor liberi către locuri în care ar putea avea un trai decent, în timp ce alții susțineau colonizarea pe continentul african.
Războiul civil și emanciparea
Războiul Civil Amrican (1861-1865), a dus la sfârșitul sclaviei în America. La începutul războiului, unii oficiali considereau că ar fi fost just să returneze sclavii stăpânilor. Începând cu anul 1862, devenise evident că răzbiul avea să mai dureze.
Economia sudului și efortul militar depindeau de efortul sclavilor. Președintele Abraham Lincoln a avut un rol decisiv în emanciparea acestora, oficializând Proclamația de emancipare, în 1862 și 1863. Aceste acțiuni au schimbat statutul persoanelor de culoare din sclavi în oameni liberi. La finalul Războiului Civil American, sclavii din sud au fost și ei emancipați.
Un alt articol relevant pentru acest subiect, pe care vă invit să-l citiți, este Viola Davis:
„Întreaga mea viață a fost un protest” –Vanity Fair. Voi traduce un fragment care prezintă un moment emoționant descris de actrița Viola Davis. Poate vă va inspira, așa cum a făcut-o în cazul meu.
„În școală, Davis a studiat versiunea acceptată a istoriei americane, care nu a făcut decât să ridice numeroase semne de întrebare. Mi-au fost aduse la cunoștință numeroase informații care nu mă includeau pe mine, din punct de vedere al culturii. Unde eram eu? Ce făceau semenii mei? Într-o vară, în timpul adolescenței lui Davis, un consilier de la Upward Bound le-a auzit pe ea și sora ei, repetând ce-au învățat: că sclavii erau analfabeți. Acesta le-a dus la sediul societății “Moștenirea oamenilor de culoare”, din Rhode Island (SUA), în orașul Providence. Au avut șansa de a urmări scurtmetraje ce includeau realizări ale aboliționiștilor de culoare, ceea ce le-a inspirat. Am stat acolo ore întregi. Am plâns întregul timp.” Consider că aducerea la cunoștință a acestor aspecte este necesară în vederea evitării repetării trecutului. Rasismul, inclus în sfera xenofobiei, este o formă de discriminare. În prezent, comemorăm această zi pentru a cinsti memoria celor care au suferit și luptat pentru emancipare, drepturi și un trai decent. Din nefericire, xenofobia este încă existentă, acest aspect putând fi confirmat de evenimentele recente care au avut loc în SUA, Iran, Afghanistan și chiar în România. Educația adecvată și compasiunea poate accentua instinctele de coeziune socială și umanitate. Cu toții sperăm la o lume mai bună, însă cât timp rasismul va fi prezent, nu vom avea parte de vreun progres.
1 Mișcare politică apărută la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care urmărea desființarea sclaviei persoanelor de culoare din SUA, Franța, Marea Britanie (dex)
2 Mașinărie care permite separarea ușoară și rapidă a fibrelor de bumbac de semințele acestora, eficientizând astfel productivitatea
3 În engleză (original): Viola Davis: „My entire life has been a protest” – Vanity Fair